7-13 aprilie 2008, in fiecare zi, intre orele 11-12 si 18-19,
linga Teiul lui Eminescu din Parcul Copou,
puteti asculta, in format audio, poezie de Ion Muresan
Ion Muresan (n. 9 ianuarie 1955, Vultureni, judetul Cluj) este poet si publicist. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj (1981). A facut parte din gruparea revistei Echinox. Dupa absolvire, devine membru al cenaclului „Saeculum” din Beclean. Intre anii 1981 si 1988, a fost profesor de istorie in comuna Strimbu, judetul Cluj. Din 1988, devine redactor la revista Tribuna din Cluj. Debut editorial: Cartea de iarna (Editura Cartea Romaneasca, 1981), distinsa cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. In 2005, a fost invitat in Franta in cadrul programului „Les Belles Étrangères”.
Alte volume de poezie: Poemul care nu poate fi inteles, Tirgu Mures, Editura Arhipelag, 1993; Le mouvement sans coeur de l’image, traducere in franceza de Dumitru Tepedeag, Belin, 2001; Paharul / Glass / Au fond de verre, cu desene de Ion Marchis, traduceri de Virgil Stanciu si Dumitru Tepeneag, Baia Mare, Fundatia Culturala „Archeus” & Scriptorium, 2007.
SPLENDIDELE GRADINI ALE AURULUI
Cu viclenie s-a napustit frumusetea asupra mea
ca o catea turbata s-a napustit frumusetea asupra mea.
Piara fiecare in averea lui — zic eu —
si jucindu-mi ochii uscati ca lemnul unui copac trasnit
la complicate si elegante ceremonii rid in hohote
si recit cintecele stupide.
Cu viclenie s-a napustit frumusetea asupra mea
ademenitoare sint regulile puterii
in rest se poate vorbi de plictis.
Hei cum vom mai intinde latul veninos
in splendidele gradini ale aurului.
Piara fiecare in averea lui —
mesele sobre doua trei fructe exotice pe platoul argintat
si tot atitea bucurii si tot atitea cuvinte
miscarile ridicole ale tacimurilor in aerul inchis
si cuvintele incapatinate care nu se mai descojesc
iar sub fereastra mohorita lunecind vedenia veacului:
o terasa de marmora intinsa cit o cimpie la capatul careia
abia se mai vede un mercenar din ce in ce mai girbov
indepartindu-se
abia se mai aud pasii lui din ce in ce mai straini.
